Urcând dealul Muscel, la punctul numit „La Observator”, de la cei 550 m ai acestuia avem sub priviri întreaga panoramă a oraşului şi a împrejurimilor sale.
De aici, se constată cu ușurință că cele trei râuri care îl înconjoară, la nord râul Câmpiniţa, la est râul Doftana, iar la vest râul Prahova, au reușit să modeleze terasa Câmpinei, transformând-o într-o platformă de formă triunghiulară, cu pante mai dulci sau mai abrupte.
Terasa Câmpinei, formată cu mii și mii de ani în urmă, are avantajul că este înconjurată de o serie de dealuri, despre care putem spune că au transformat-o într-o depresiune ferită de vânturile puternice care bat nestingherite în zona de câmpie.
Coroana de dealuri ce protejează orașul, este îmbrăcată cu păduri de foioae şi păşuni, care-i conferă un pitoresc deosebit, asigurând totodată localități un climat favorabil.
Pentru a întări cele afirmate mai sus, vom reda câteva fraze din amintirile savantului dr Constantin I. Istrati (scrise înainte de Războiul de Întregire), una dintre marile personalități ale culturii românești care a trăit la Câmpina:
„Dintre orășelele așezate pe frumoasele noastre coline, lângă râuri ce curg zgomotos din apropiatele înălţimi ale Carpaţilor, Câmpina avea două daruri de seamă. Mai întâi un climat dulce, cu aer curat, umezit şi răcorit de Bucegii ce se coboară pe un pământ uscat şi permeabil, apărat de crivăţ şi alintat vara şi iarna de razele aurii ale soarelui. Încă din secolul al XVIII-lea, era recunoscută ca staţiune climaterică, cu deosebire pentru „cei slabi de piept”. Colinele din jur, sunt îmbrăcate cu îmbelşugate fâneţuri, adevărate covoare verzi, presărate cu flori mirositoare. În oraş, ca şi în jur, nuci seculari, dădeau o umbră liniştită şi impunătoare, care ademenea la povestit şi odihnă. Al doilea mare avantaj al Câmpinei, consta în acela că, dintre toate localităţile de vară din colinele şi munţii noştri, ea este singura aşezată la porţile Bucureştiului. Iată de ce, sunt vreo 25 de ani de când acest orăşel a devenit un cartier de vară al capitalei. Reputaţia sa de orăşel liniştit, vesel şi sănătos, atrage pe foarte mulţi bucureşteni, de a-şi petrece verile în aceste locuri atrăgătoare.”
Dar cea mai frumoasă parte a oraşului este situată pe direcția nord-est, spre cartierul Voila, unde se află și zona de agrement a localnicilor denumită „Fântâna cu Cireși”, cu păduri de foioase printre care se observă pâlcuri de conifere, populate cu veverițe, poieni însorite cu covoare de iarbă şi smălțuite cu flori. Această zonă, atât de pitorească, nu putea să scape ochiului de artist, al celui care a fost pictorul Nicolae Grigorescu şi care a trăit atâția ani aici. Chiar unul din aceste luminișuri, poartă denumirea de „Poiana lui Grigorescu”, fiind preferată de artist pentru pitorescul ei.
