Urcând dealul Muscel, la punctul numit „LA OBSERVATOR”, de la cei 550 m ai acestuia se va vedea sub priviri întreaga panoramă a oraşului şi a împrejurimilor sale.
De aici, se constată cu uşurinţă că cele trei râuri care îl înconjoară, la nord râul Câmpiniţa, la est râul Doftana, iar la vest râul Prahova, au reuşit să modeleze terasa Câmpinei, transformând-o într-o platformă de formă triunghiulară, cu pante mai dulci sau mai abrupte.
Terasa Câmpinei, modelată cu mii şi mii de ani în urmă, are avantajul că este înconjurată de o serie de dealuri, despre care putem spune că au transformat-o într-o depresiune ferită de vânturile puternice care bat nestingherite în zona de câmpie.
Coroana de dealuri ce protejează oraşul, este îmbrăcată cu păduri de foiaose şi păşuni, care-i conferă un pitoresc deosebit, asigurând totodată localităţii un climat favorabil.
Pentru a întării cele afirmate mai sus, vom reda câteva fraze din amintirile dr. Chimist C.Istrati (scrise acum aproximativ 80 de ani), una dintre marile personalităţi ale culturii româneşti care a trăit la Câmpina:
„Dintre orăşelele aşezate pe frumoasele noastre coline, lângă râuri ce curg zgomotos, din apropiatele înălţimi ale Carpaţilor, Câmpina avea doua daruri de seamă. Mai întâi un climat dulce, cu aer curat, umezit şi răcorit de Bucegii ce se coboară pe un pământ uscat şi permeabil apărat de crivăţ şi alintat vara şi iarna de razele aurii ale soarelui.
Încă din secolul al XVIII-lea, era recunoscută ca staţiune climaterică, cu deosebire pentru „cei slabi de piept”. Colinele din jur, sunt îmbrăcate cu îmbelşugate fâneţuri, adevărate covoare verzi, presărate cu flori mirositoare. În oraş, ca şi în jur, nuci seculari, dădeau o umbră liniştită şi impunătoare, care ademenea la povestit şi odihnă.
Al doilea mare avantaj al Câmpinei, consta în acela că dintre toate localităţile de vară din colinele şi munţii noştri, ea este singura aşezată la porţile Bucureştiului. Iată de ce, sunt vreo 25 de ani de când acest orăşel a devenit un cartier de vară al capitalei. Reputaţia sa de orăşel liniştit, vesel şi sănătos, atrage pe foarte mulţi bucureşteni, de a-şi petrece verile în aceste locuri atrăgătoare.” Dar cea mai frumoasă parte a oraşului este situată pe direcţia nord-est, spre cartierul Voila, unde se află şi zona de agrement a localnicilor denumită „FÂNTÂNA CU CIREŞI”, îmbrăcată cu păduri de foioase, printre care se observă pâlcuri de conifere, populate cu veveriţe, poieni însorite cu covoare de iarbă şi smălţuite cu flori. Această zonă, atât de pitorească, nu putea să scape ochiului de artist, al celui care a fost pictorul Nicolae Grigorescu şi care a trăit atâţia ani aici. Chiar unul din aceste luminişuri, poartă denumirea de „ POIANA LUI GRIGORESCU”, fiind preferată de artist pentru pitorescul ei. Condiţiile oferite de poziţia oraşului, ca şi a climei sale, au atras în trecut, dar şi în prezent, oameni din alte părţi ale ţării, bucuroşi că această localitate le oferă condiţii bune de viaţă şi de muncă. Din aceleaşi motive, oameni de seamă ai neamului nostru cum ar fi: pictorul Nicolae Grigorescu, marele filolog şi scriitor B.P.Hasdeu., ori savantul chimist C.Istrati, s-au stabilit aici, găsind la Câmpina condiţii favorabile de viaţă şi creaţie, imortalizând oraşul în lucrările lor, lăsând urmaşilor opere nepieritoare inspirate de acest oraş.
