Aşezarea geografică a Câmpinei a facut-o din străfundul anilor, loc plăcut, recreativ prin frumuseţile sale naturale şi prin însuşirea climei sale. Câmpina este atestată documentar la 8 ianuarie 1503, numele acesta figurând în registrele vigesimale ale negustorilor braşoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, constituind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicaţie între provinciile româneşti, Transilvania şi Muntenia. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „vama Prahovei”, există certitudinea că satul Câmpina, graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi amplasării la distanţă egală de Bucureşti şi Braşov, era vamă, punctul strategic pentru controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. A funcţionat ca vamă din anul 1422 până în 1840, când, pentru un timp scurt vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul.

Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate prelungită până în secolul al XIX-lea, aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau hanuri pentru călătorii spre Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului.

În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc.

Timp de câteva decenii, oraşul Câmpina a cunoscut o lentoare în dezvoltarea sa, mai ales de când vama se mutase la Breaza şi, apoi la Predeal. Odată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, aşezarea va înflori din nou (1880).

Ocupaţiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către renumiţii fântânari. Aici funcţionau atunci opt mori de apă, situate pe Prahova şi pe Doftana.

La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal; pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă (1895).

Documentele arată preocuparea edililor oraşului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piaţă comercială, grădina publică. Se menţionează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor persoane din Bucureşti Garoflide şi Georgescu ele vor constitui un punct de atracţie al oraşului, prin: cazino, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine, într-un cuvânt un stabiliment balnear desăvârşit. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce adăpostea mormântul lui Dumitru Hernia, un lăcaş veritabil monument de artă, ajuns astăzi o admirabilă ruină.

Frumuseţea şi blândeţea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reşedinţa: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu.

Oraşul prospera prin exploatarea „aurului negru”. Se înfiinţau marile unităţi industriale: Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industre se făcea simţită aici prin atelierul şi turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraţilor Zipter.

Dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic, transformându-se puţin câte puţin în ceea ce este astăzi: una dintre cele mai frumoase şi prospere aşezări din România, în care convieţuiesc aproximativ 38.000 de locuitori.

În anul 1994, prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.

SCURT ISTORIC

• 1503 ianuarie 8 – este data primei atestări documentare a localităţii, datorită moşneanului Mansul (ori Mancsul ?) ce duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Braşov şi este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetăţii. În acelaşi an se consemnează prezenţa a altor doi moşneni din Câmpina, Şerban şi Costea, ce vor aduce spre vânzare tot ceară;
• 1663 septembrie 23 – apare pentru prima dată într-un act de vânzare (zapis) a unui teren pentru casă denumirea de „târg” a Câmpinei;
• 1674 martie 12 – vama de la Câmpina este atestată prin hrisovul emis de cancelaria domnească în anii de domnie al lui Duca Vodă (1673-1678). „…iar drumul Câmpinei este numai poteci şi scală (vamă) de neguţători”. Sub denumirea de „vamă a Prahovei”, vama din această zonă ce controla traficul comercial intens de pe Valea Prahovei este atestată încă din anul 1422 octombrie 23, din anii domniei lui Dan al II-lea, fără a i se preciza locul;
• 1783 – Câmpina devine târg liber şi capătă o serie de drepturi;
• 1799 – prin jalbă către domnie adresată de boierul Scarlat Câmpineanu domnitorului, Alexandru  Moruzi îşi dă aprobarea iar Câmpina obţine dreptul de a ţine zi de târg (lunea);
• 1861 aprilie 16 – se introduce iluminatul public cu felinare cu gaz (petrol lampant), Câmpina fiind al şaselea oraş din ţară iluminat cu acest nou sistem;
• 1864 – prin decret domnesc semnat de Cuza Vodă, Câmpina este ridicată la rang de oraş;
• 1864 – atraşi de aurul negru, primii cetăţeni străini se stabilesc în localitate;
• 1879 iunie 1 – intră în serviciu calea ferată Ploieşti-Predeal cu gară la Câmpina;
• 1883 – se construieşte calea ferată Câmpina-Telega cu scopul transportului de lemne de pe Valea Doftanei ca şi a sării de la Ocna Telega;
• 1886 – ing. Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V. Hernia (decedat în 1885), construieşte o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale;
• 1887 – acelaşi ing. Ion Gheorghiu sapă pe malul râului Doftana o sondă montată pe gura unui puţ de petrol adânc de 145 m. Aceasta a produs eruptiv circa 500 tone/zi. Este prima sondă săpată la Câmpina;
• 1890 – se constituie la Câmpina prima schelă petroliferă din ţară, din primele cinci sonde;
• 1895 septembrie 17 – se întemeiază marea societate de petrol „Steaua Română” cu sediul în oraş;
• 1897 octombrie – intră în funcţie rafinăria societătii „Steaua Română”, care marchează începutul prelucrării moderne a petrolului în România. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa şi cea mai modernă, având o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi;
• 1897 – societatea olandeză „Amsterdam” amenajează pe râul Prahova în zona oraşului o hidrocentrală cu o putere de circa 220 kw. Ea va folosi curentul electric produs la săparea primelor trei sonde. Este considerată o premieră mondială în domeniul petrolului;
• 1893-1896 – filologul si scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu va construi pe platoul Câmpiniţa castelul său  denumit „Iulia Hasdeu” după numele fiicei sale decedate;
• 1902 – se introduce apa curentă (la robinet) odată cu aducţiunea de apă prin conductă de la Breaza, ce era stocată în bazinul de la capătul cartierului Câmpiniţa;
• 1902 – se inaugurează „Casa cu grifoni” situată pe bulevard, proprietatea petrolistului Gh. Ştefănescu, prima casă iluminată electric din oraş, având o instalatie proprie;
• 1904 decembrie 1 – se înfiinţează prima şcoală de maiştri sondori şi rafinori din ţară şi din lume la timpul ei;
• 1906 – se încheie construcţia bisericii catolice după proiectul susţinut şi financiar de petrolistul ing. Anton Raky;
• 1907 – la o sondă din schela Câmpina se experimentează pentru prima oară în ţară metoda americană de extragere a ţiţeiului prin gaz-lift;
• 1907 – decedează la Câmpina (iulie) pictorul Nicolae Grigorescu, iar în luna august se stinge din viată filologul şi scriitorul B.P. Hasdeu;
• 1908 – după planurile ing. N. Vasilescu Karpen se introduce iluminatul public şi casnic în oraş;
• 1913 septembrie 13 – a decedat, căzând cu avionul de constructie proprie, la Băneşti aviatorul Aurel Vlaicu;
• 1917 octombrie – împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, însoţit de mareşalul Von Makensen vizitează schela şi rafinăria „Steaua Română”;
• 1918 – moare la Paris (trimis ca delegat pe lângă guvernul francez) savantul Dr. C. Istrati, cea de-a treia personalitate ce a locuit la Câmpina;
• 1926 – Înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei, prin care la Câmpina (în 1935) este creată o « Şcoală de zbor fără motor » (planorism);
• 1929 septembrie – se introduce pentru uz casnic gazul de sondă de către societatea „Astra Română” la primii 43 de abonaţi;
• 1940 – cutremurul din 10 noiembrie a provocat daune materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.
• 1940-1944 – în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul efortului de luptă al Puterilor Axei, au fost aduse puternice unităţi militare pentru păzirea zonei petrolifere, au fost militarizate uzinele iar liceul de fete « Julia Hasdeu » a fost transformat în spital militar;
• după  război, Câmpina a devenit puţin câte puţin ceea ce este astăzi : una dintre cele mai frumoase şi prospere aşezări din România;
• 1994 – prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.