Date istorice

Aşezarea geografică a Câmpinei a făcut-o din vechime un loc plăcut, recreativ prin frumuseţile sale naturale şi prin însuşirea climei sale. Câmpina este atestată documentar la 8 ianuarie 1503, numele acesta figurând în registrele vigesimale ale negustorilor braşoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, constituind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicaţie între provinciile româneşti, Transilvania şi Muntenia. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „vama Prahovei”, satul Câmpina, graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi amplasării la distanţă egală de Bucureşti şi Braşov, era vamă, punctul strategic pentru controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. A funcţionat ca vamă până în 1840, când, pentru un timp scurt vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul.

Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate prelungită până în secolul al XIX-lea, aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau hanuri pentru călătorii spre Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului.

În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc.

Timp de câteva decenii, oraşul Câmpina a cunoscut o lentoare în dezvoltarea sa, mai ales de când vama se mutase la Breaza şi apoi la Predeal. Odată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, aşezarea va înflori din nou (1880).

Ocupaţiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către fântânari. Aici funcţionau atunci câteva mori de apă, situate pe Prahova şi pe Doftana.

La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal; pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă (1895).

Documentele arată preocuparea edililor oraşului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piaţă comercială, grădină publică. Se menţionează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit în 1880 proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor persoane din Bucureşti (Garoflide şi Georgescu), ele vor constitui un punct de atracţie al oraşului, prin: cazino, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine, într-un cuvânt un stabiliment balnear desăvârşit. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce adăpostea mormântul lui Dumitru Hernia, un lăcaş veritabil monument de artă.

Frumuseţea şi blândeţea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reşedinţa: scriitorul Ion Heliade Rădulescu, pictorul Nicolae Grigorescu, chimistul Constantin Istrati, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Oraşul prospera prin exploatarea „aurului negru”. Se înfiinţau marile unităţi industriale: Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industre se făcea simţită aici prin atelierul şi turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraţilor Zipser.

Dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic, transformându-se puţin câte puţin în ceea ce este astăzi: una dintre cele mai frumoase şi prospere aşezări din România, în care convieţuiesc aproximativ 29.000 de locuitori. În anul 1994, prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.

♦ 1503 ianuarie 8 – este data atestării documentare a localităţii, datorită localnicului Mansul (cel mai probabil Manciu) ce duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Braşov şi este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetăţii. În acelaşi an se consemnează prezenţa a altor doi localnici din Câmpina, Şerban şi Costea, ce vor aduce spre vânzare tot ceară;

♦ 1661 februarie 13 – atestarea documentară a vămii de la Câmpina în ordinul domnesc către vameșul Iorga. Sub denumirea de „vamă a Prahovei”, vama din această zonă ce controla traficul comercial intens de pe valea Prahovei este atestată încă din anul 1422 octombrie 23, din anii domniei lui Dan al II-lea, fără a i se preciza locul;

♦ 1663 septembrie 23 – apare pentru prima dată într-un act de vânzare (zapis) a unui teren pentru casă denumirea de „târg” a Câmpinei; în fapt, târgul luase ființă în satul Câmpina, înainte de urbanizarea acestuia, pe care a impulsionat-o.

♦ 1783 – Câmpina devine oraș liber şi capătă o serie de drepturi; urbanizarea avusese loc pe parcursul acelui secol, principalul indiciu fiind apariția mahalalelor (la 1775 fiind atestate deja trei biserici)

♦ 1799 – prin jalbă către domnie adresată de boierul Scarlat Câmpineanu domnitorului, Alexandru  Moruzi îşi dă aprobarea iar Câmpina obţine dreptul de a ţine zi de târg (lunea);

♦ 1861 aprilie 16 – se introduce iluminatul public cu felinare cu gaz (petrol lampant), Câmpina fiind al şaselea oraş din ţară iluminat cu acest nou sistem;

♦ 1864 – atraşi de aurul negru, primii cetăţeni străini se stabilesc în localitate;

♦ 1879 iunie 1 – intră în serviciu calea ferată Ploieşti-Predeal cu gară la Câmpina;

♦ 1883 – se construieşte calea ferată Câmpina-Doftana cu scopul transportului sării de la salina Doftana

♦ 1886 – ing. Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V.Hernia (decedat în 1885), construieşte o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale;

♦ 1887 – acelaşi ing. Ion Gheorghiu sapă pe malul râului Doftana o sondă montată pe gura unui puţ de petrol adânc de 145 m. Aceasta a produs eruptiv circa 500 tone/zi. Este prima sondă săpată la Câmpina;

♦ 1890 – se constituie la Câmpina prima schelă petroliferă din ţară;

♦ 1895 septembrie 17 – se întemeiază marea societate de petrol „Steaua Română” cu sediul în Capitală;

♦ 1897 octombrie – intră în funcţiune rafinăria societătii „Steaua Română”. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa şi cea mai modernă din lume, având inițial o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi;

♦ 1899 – societatea olandeză „Amsterdam” amenajează pe râul Prahova în zona oraşului o hidrocentrală cu o putere de circa 220 kw. Ea va folosi curentul electric produs la săparea primelor trei sonde. Este considerată o premieră mondială în domeniul electricității și petrolului;

♦ 1893-1896 – filologul si scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu construiește, pe platoul Câmpiniţa „ Castelul Julia Hasdeu” în memoria fiicei sale decedate;

♦ 1902 – se introduce apa curentă (la robinet) odată cu aducţiunea de apă prin conductă de la Breaza, ce era stocată în bazinul de la capătul cartierului Câmpiniţa;

♦ 1902 – se inaugurează „Casa cu grifoni” situată pe bulevard, proprietatea petrolistului Gh. Ştefănescu, prima casă iluminată electric din oraş, având o instalație proprie;

♦ 1904 decembrie 1 – se înfiinţează prima şcoală superioară de extracție petrolieră din ţară şi din lume la timpul ei;

♦ 1906 – se ridică biserica romano-catolică, după proiectul susţinut şi financiar de petrolistul ing. Anton Raky;

♦ 1907 – la o sondă din schela Câmpina se experimentează pentru prima oară în ţară metoda americană de extragere a ţiţeiului prin gaz-lift;

♦ 1907 – decedează la Câmpina (iulie) pictorul Nicolae Grigorescu, iar în luna august se stinge din viață filologul şi scriitorul B.P. Hasdeu;

♦ 1908 – după planurile ing. N. Vasilescu-Karpen se introduce iluminatul public şi casnic în oraş;

♦ 1913 septembrie 13 – a decedat, căzând cu avionul de construcție proprie, la Băneşti, aviatorul Aurel Vlaicu;

♦ 1917 octombrie – împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, însoţit de mareşalul von Makensen, vizitează schela şi rafinăria „Steaua Română”;

♦ 1918 – moare la Paris (trimis ca delegat pe lângă guvernul francez) savantul Dr. C. Istrati, personalitate națională cu mare impact asupra Câmpinei;

♦ 1926 – Înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Propaganda Aviaţiei, prin care la Câmpina (în 1935) este creată o « Şcoală de zbor fără motor » (planorism);

♦ 1927 septembrie – se introduce pentru uz casnic gazul de sondă de către societatea „Astra Română” la primii 43 de abonaţi;

♦ 1940 – cutremurul din 10 noiembrie a provocat daune materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

♦ 1940-1944 – în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul efortului de luptă al Puterilor Axei, au fost aduse puternice unităţi militare pentru păzirea zonei petrolifere, au fost militarizate uzinele iar liceul de fete « Julia Hasdeu » a fost transformat în spital militar;

♦ 1977 – efectele cutremurului prilejuiesc accelerarea distrugerii specificului orașului prin strategia „sistematizării” (concepție nocivă inițiată de regimul comunist în 1974, ce a inserat în centru locuire colectivă – care creează în prezent mari probleme și disfuncțiuni urbanistice)

♦ 1994 – prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.