Date istorice

Așezarea geografică a Câmpinei a făcut-o din vechime un loc plăcut, recreativ prin frumusețile sale naturale și prin însușirea climei sale. Câmpina este atestată documentar la 8 ianuarie 1503, numele acesta figurând în registrele vigesimale ale negustorilor brașoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, constituind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicație între provinciile românești, Transilvania și Muntenia. Deși în actele emise de cancelariile domnești este menționată „vama Prahovei”, satul Câmpina, grație poziției sale geografice la intrarea în munții Carpați și amplasării la distanță egală de București și Brașov, era vamă, punctul strategic pentru controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a așezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc aici. A funcționat ca vamă până în 1840, când, pentru un timp scurt vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la Predeal, punctul de frontieră atunci cu Ardealul.

Înflorirea Câmpinei a avut ca sursă și transhumanța, activitate prelungită până în secolul al XIX-lea, aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate cât și pentru vistieria Țării Românești. Pe drumul Câmpinei se aflau hanuri pentru călătorii spre Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ține un obor de vite în fiecare luni, fapt ce aduce noi avantaje târgului.

În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Țării Românești, atu-ul fiind păcura, element ce conferea importanță și valoare acestui loc.

Timp de câteva decenii, orașul Câmpina a cunoscut o lentoare în dezvoltarea sa, mai ales de când vama se mutase la Breaza și apoi la Predeal. Odată cu începerea exploatării moderne a țițeiului, așezarea va înflori din nou (1880).

Ocupațiile câmpinenilor în această perioadă erau: agricultura, comerțul, albinăritul, cărăușia și extragerea păcurei din subsolul așezării de către fântânari. Aici funcționau atunci câteva mori de apă, situate pe Prahova și pe Doftana.

La 1 Decembrie 1879 a fost inaugurată linia ferată Ploiești-Predeal; pe locul actualei gări a municipiului și-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul și constructorul podului de la Cernavodă (1895).

Documentele arată preocuparea edililor orașului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al confortului urban, prin: străzi pavate, felinare, piață comercială, grădină publică. Se menționează, între altele, despre băile minerale amenajate din anul 1857 în jurul izvoarelor saline și sulfuroase de pe platoul sudic al orașului, devenit în 1880 proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor persoane din București (Garoflide și Georgescu), ele vor constitui un punct de atracție al orașului, prin: cazino, restaurant cu orchestră germană și fanfară, spații de cazare și cabine, într-un cuvânt un stabiliment balnear desăvârșit. În mijlocul parcului întins pe o suprafață de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce adăpostea mormântul lui Dumitru Hernia, un lăcaș veritabil monument de artă.

Frumusețea și blândețea climei Câmpinei au fost motivele pentru care oameni de seamă ai neamului vor avea aici reședința: scriitorul Ion Heliade Rădulescu, pictorul Nicolae Grigorescu, chimistul Constantin Istrati, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Orașul prospera prin exploatarea „aurului negru”. Se înființau marile unități industriale: Rafinăria Societății „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Mica industre se făcea simțită aici prin atelierul și turnătoria lui Carol Saicovici, iar în 1911, prin turnătoria fraților Zipser.

SCURT ISTORIC

• 1503 ianuarie 8 – este data atestării documentare a localității, datorită localnicului Mansul (cel mai probabil Manciu) ce duce 425 livre de ceară de albine spre vânzare la Brașov și este consemnat în registrul vigesimal (de taxă vamală) la poarta cetății. În același an se consemnează prezența a altor doi localnici din Câmpina, Șerban și Costea, ce vor aduce spre vânzare tot ceară
• 1661 februarie 13 – atestarea documentară a vămii de la Câmpina în ordinul domnesc către vameșul Iorga. Sub denumirea de „vamă a Prahovei”, vama din această zonă ce controla traficul comercial intens de pe valea Prahovei este atestată încă din anul 1422 octombrie 23, din anii domniei lui Dan al II-lea, fără a i se preciza locul
• 1663 septembrie 23 – apare pentru prima dată într-un act de vânzare (zapis) a unui teren pentru casă denumirea de „târg” a Câmpinei; în fapt, târgul luase ființă în satul Câmpina, înainte de urbanizarea acestuia, pe care a impulsionat-o
• 1783 – Câmpina devine oraș liber și capătă o serie de drepturi; urbanizarea avusese loc pe parcursul acelui secol, principalul indiciu fiind apariția mahalalelor (la 1775 fiind atestate deja trei biserici)
• 1799 – prin jalbă către domnie adresată de boierul Scarlat Câmpineanu domnitorului, Alexandru Moruzi își dă aprobarea iar Câmpina obține dreptul de a ține zi de târg (lunea)
• 1861 aprilie 16 – se introduce iluminatul public cu felinare cu gaz (petrol lampant), Câmpina fiind al șaselea oraș din țară iluminat cu acest nou sistem
• 1864 – atrași de aurul negru, primii cetățeni străini se stabilesc în localitate
• 1879 iunie 1 – intră în serviciu calea ferată Ploiești-Predeal cu gară la Câmpina
• 1883 – se construiește calea ferată Câmpina-Doftana cu scopul transportului sării de la salina Doftana
• 1886 – ing. Ion Gheorghiu, executorul testamentar al petrolistului D.V.Hernia (decedat în 1885), construiește o rafinărie ce avea o capacitate de prelucrare de 125 tone cu scopul de a distila petrolul extras. Aceasta a fost ridicată pe platoul Bucea în zona autogării actuale
• 1887 – același ing. Ion Gheorghiu sapă pe malul râului Doftana o sondă montată pe gura unui puț de petrol adânc de 145 m. Aceasta a produs eruptiv circa 500 tone/zi. Este prima sondă săpată la Câmpina
• 1890 – se constituie la Câmpina prima schelă petroliferă din țară
• 1895 septembrie 17 – se întemeiază marea societate de petrol „Steaua Română” cu sediul în Capitală
• 1897 octombrie – intră în funcțiune rafinăria societătii „Steaua Română”. La timpul său, a fost considerată cea mai mare din Europa și cea mai modernă din lume, având inițial o capacitate de prelucrare de 1200 tone/zi
• 1899 – societatea olandeză „Amsterdam” amenajează pe râul Prahova în zona orașului o hidrocentrală cu o putere de circa 220 kw. Ea va folosi curentul electric produs la săparea primelor trei sonde. Este considerată o premieră mondială în domeniul electricității și petrolului
• 1893-1896 – filologul si scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu construiește, pe platoul Câmpinița „ Castelul Julia Hasdeu” în memoria fiicei sale decedate
• 1902 – se introduce apa curentă (la robinet) odată cu aducțiunea de apă prin conductă de la Breaza, ce era stocată în bazinul de la capătul cartierului Câmpinița
• 1902 – se inaugurează „Casa cu grifoni” situată pe bulevard, proprietatea petrolistului Gh. Ștefănescu, prima casă iluminată electric din oraș, având o instalație proprie
• 1904 decembrie 1 – se înființează prima școală superioară de extracție petrolieră din țară și din lume la timpul ei
• 1906 – se ridică biserica romano-catolică, după proiectul susținut și financiar de petrolistul ing. Anton Raky
• 1907 – la o sondă din schela Câmpina se experimentează pentru prima oară în țară metoda americană de extragere a țițeiului prin gaz-lift
• 1907 – decedează la Câmpina (iulie) pictorul Nicolae Grigorescu, iar în luna august se stinge din viață filologul și scriitorul B.P. Hasdeu
• 1908 – după planurile ing. N. Vasilescu-Karpen se introduce iluminatul public și casnic în oraș
• 1913 septembrie 13 – a decedat, căzând cu avionul de construcție proprie, la Bănești, aviatorul Aurel Vlaicu
• 1917 octombrie – împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, însoțit de mareșalul von Makensen, vizitează schela și rafinăria „Steaua Română”
• 1918 – moare la Paris (trimis ca delegat pe lângă guvernul francez) savantul Dr. C. Istrati, personalitate națională cu mare impact asupra Câmpinei
• 1926 – Înființarea Asociației Române pentru Propaganda Aviației, prin care la Câmpina (în 1935) este creată o « Școală de zbor fără motor » (planorism)
• 1927 septembrie – se introduce pentru uz casnic gazul de sondă de către societatea „Astra Română” la primii 43 de abonați
• 1940 – cutremurul din 10 noiembrie a provocat daune materiale și pierderi de vieți omenești
• 1940 – 1944 – în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în cadrul efortului de luptă al Puterilor Axei, au fost aduse puternice unități militare pentru păzirea zonei petrolifere, au fost militarizate uzinele iar liceul de fete « Julia Hasdeu » a fost transformat în spital militar
• 1977 – efectele cutremurului prilejuiesc accelerarea distrugerii specificului orașului prin strategia „sistematizării” (concepție nocivă inițiată de regimul comunist în 1974, ce a inserat în centru locuire colectivă – care creează în prezent mari probleme și disfuncțiuni urbanistice)
• 1994 – prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu